Când moarte te scoate din nesimţire...

A fost nevoie ca Michael Jackson să moară pentru ca o întreagă lumea să îi recunoască talentul şi munca care l-au făcut un geniu al spectacolului, în vreme ce înainte aceeaşi lume întreagă s-a amuzat pe seama nasului său wacko. A fost nevoie să se mute de la noi pentru a ne aminti că spectacolele lui (toate cu casa de bilete închisă la numai cateva ore de la punerea în vânzare a biletelor - asta da performanţă!!) ridicau în picioare mii de oameni, oameni pe care îi avea la degetul mic. A fost nevoie ca Michael Jackson să moară pentru ca primul copil "molestat" de el să recunoască faptul că totul a fost înscenat pentru bani, după ce an de an această umbră l-a distrus psihic şi mediatic.

A fost nevoie ca Laura Stoica să moară pentru ca anumite spectacole şi şcoli de muzică să primească numele cântăreţei pe care în viaţă nu a dat nimeni atâta interes şi atenţie. A fost nevoie ca Laura Stoica să moară pentru a apărea pe coperţile revistelor.

A fost nevoie ca prinţesa Daiana să moară că să îi fie recunoscute actele de caritate, prezenţa discretă şi delicată.

Întotdeauna e nevoie ca omul de lângă tine să moară pentru a-l aprecia pe de-a întregul, aşa cum este cu bune şi cu rele.

Deci dacă vrei să fii recunoscut pentru opera ta, pentru actele tale de caritate, dacă vrei te aprecieze lumea, MORI! În viaţă, te ignoră toţi cu graţie.

Trăim într-o lume în care numai moartea te scoate din nesimţire. Trăim într-o lume infectă, în care ne certăm, ne bârfim, ne urâm, ne purtăm pică, nu ştim să iertăm, nu ne apreciem.

Trăim, dar nu merităm.

Când "asta e" devine un mod de viaţă

Interesant ceea ce spunea Giovanni Pappini despre destin, că este "un etern şi abstract ţap ispăşitor al slăbicunilor omeneşti". Sau cum se zice pe meleaguri miritice... asta e.
Da, asta e că ai făcut la un moment dat o alegere greşită, fără să realizezi
Asta e că pasul la dreapta, s-a dovenit a fi fost la stânga
Asta e că strada s-a terminat cu o înfundătură şi nu cu un câmp deschis de posibilităţi
Asta e că trebuie să îţi pleci capul în fata inexorabilului
Când asta e devinde însă un mod de viaţă, eşti pierdut. Nimic nu se mai poate face, nimic nu mai evoluează, totul merge din rău înspre mai rău.

Frozen

Un proiect inedit anti plictiseala...
Se intampla la altii, nu la noi... Noi nu suntem in stare de asa ceva, suntem prea obositi si indeferenti ca sa gustam aceste intamplari.

the best ever imagined

Will you be there?




Lyrics

Hold me
Like the river jordan
And I will then say to thee
You are my friend

Carry me
Like you are my brother
Love me like a mother
Will you be there?

Weary
Tell me will you hold me
When wrong, will you skold me
When lost will you find me?

But they told me
A man should be faithful
And walk when not able
And fight till the end
But Im only human

Everyones taking control of me
Seems that the worlds
Got a role for me
Im so confused
Will you show to me
Youll be there for me
And care enough to bear me

(lead me)
(lay your head lowly)
(softly then boldly)
(carry me there)

(hold me)
(love me and feed me)
(kiss me and free me)
(I will feel blessed)

(carry)
(carry me boldly)
(lift me up slowly)
(carry me there)

(save me)
(heal me and bathe me)
(softly you say to me)
(I will be there)

(lift me)
(lift me up slowly)
(carry me boldly)
(show me you care)

(hold me)
(lay your head lowly)
(softly then boldly)
(carry me there)

(need me)
(love me and feed me)
(kiss me and free me)
(I will feel blessed)

(spoken)
In our darkest hour
In my deepest despair
Will you still care?
Will you be there?
In my trials
And my tripulations
Through our doubts
And frustrations
In my violence
In my turbulence
Through my fear
And my confessions
In my anguish and my pain
Through my joy and my sorrow
In the promise of another tomorrow
Ill never let you part
For youre always in my heart.

Toată tristeţea lumii adunată

Videoclipuri in care a fost adunată toată tristeţea lumii...

Earth Song...



Heal the World ... pentru ca there is a place in your heart that I know it is love.




They don't care about us


In memoriam...



Cred că nici o figură internaţională nu m-a impresionat vreodată prin simplitate şi dăruire, prin voce şi prin talent aşa cum a făcut-o Michael Jackson.
Un zâmbet larg si cald, dezvelind afectiune pentru o intreaga lume.
O voce incoparabila, o tinuta si o prezenta scenica inegalabile.

Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost intenţia de a lăsa moştenire copiilor săi 200 de cântece noi pentru a fi vândute... şi să li se asigure astfel un trai mai mult decât decent.

O voce care ajunge direct la suflet.. o voce pe care o trăieşti, pe care o simţi şi pe care nu poţi să nu o iubeşti. O voce care a cântat în amintirea Dianei, în slujba victimelor urganului Katrina, si exemplele pot continua.



Fanii nu sunt doar aceia care s-au născut cu Michael, care au crescut cu muzica lui şi cei care iubesc muzica lui, nici doar aceia care au casa plină cu postere şi etichete, ci şi cei care care sunt doar fani moderati, adică asculta din cand in cand, se relaxeaza ascultand on and on aceeaşi melodie.

Stilul propriu de dans, vestitul moonwalker, a devenit punct de referinţă pentru stilul pop, iar stilul streat-dance dintr-o lume întreagă nu ar exista dacă Michael nu ar fi inventat dansul. Mişcările de tip jacksonian se regăsesc în dansurile sincron azi şi se vor regăsi şi mâine.

Dincolo de toate capetele de acuzaţie deschise asupra unui om blând la înfăţişare şi la port sunt nimic altceva decât reziduri, lucruri insignifiante... Dincolo de toate şi tot MICHAEL rămâne Michael, şi când ascult Heal the World, Thriller, Remember the Time, Cry, sau The Butterflies ascult muzica lui, văd dansul lui, admir talentul lui.

Că va fi înmormântat în poliuretan sau nu, că a greşit că a apelat la chirurgie plastică, că trebuia să se poarte altfel cu presa de scandal, sunt doar răutăţi. Eu o să-mi aduc aminte de Michael aşa cum ne-a cucerit…în costum alb, cu pantaloni scurţi, cu mişcări de graţie alunecând pe pardoseală luminată în mijlocul a milioane de oameni...

La despărţire, cântaţi ....

O voce minunata, cum rar se naste, o voce calda si care imi merge direct la suflet. O voce pe care copiii copiilor copiilor noştri o vor asculta cu aceeaşi fascinaţie ca acum 30 de ani, 20 de ani, ca azi.



Si mai jos... Probabil unul dintre cele mai frumoase si interesante videoclipuri realizate vreodata.

La despărţire, nu plângeţi

Sunt locuri şi lucruri de care îmi voi aminti toată viaţa. Aceste locuri poartă în ele amintiri şi miresme, prietenii şi tristeţi, furtişaguri şi nebunii, copii şi bunici, maci roşii de pe câmp, bostanul din pădure, foişorul de la vie, aşternuturile apretate şi un glas suav.

Unele s-au schimbat.. pentru totdeauna nu pentru mai bine. Unele s-au dus... dar amintirea şi mirosul lor a rămas. Unele au murit şi le-am uitat, altele însă încă mai trăiesc cu mine.

În viaţa mea le-am iubit pe toate mult. Sunt azi cu mine mai mult ca oricând, le simt, le miros, le culeg şi le scald în aceeaşi lumină şi dragoste clistalină ca atunci.


6 ani...

Ich schau den weißen Wolken nach

[Pentru cei care inteleg]

Ich schau den weißen Wolken nach
Und fange an zu träumen
Ich schau den weißen Wolken nach
Und träume du bist bei mir

Wenn du die weißen Wolken siehst
Dann sollst du an mich denken
Auch wenn du in der Ferne bist
Ist meine Liebe bei dir

Wenn im Abendwind der Regen rinnt
Ja dann sieht keiner meine Tränen
Ich sag mit lächelndem Gesicht
Mein Herz vergisst dich nicht

Ich schau den weißen Wolken nach
Und fange an zu träumen
Ich schau den weißen Wolken nach
Und träume du bist bei mir

Nachts im Sternenschein steh ich allein
So oft am Fenster denn ich warte
Ich warte täglich mehr und mehr
Auf deine Wiederkehr

Wenn du die weißen Wolken siehst
Dann sollst du an mich denken
Auch wenn du in der Ferne bist
Ist meine Liebe bei dir

De ce să nu folosim o toaletă publică?

Să foloseşti o toaletă publică nu este în nici un caz un lucru dezirabil, dar când nu ai de ales, iată ce te aşteaptă....

Din milioane de motive

Aceeaşi senzaţie bine cunoscută, nelinişte apăsătoare şi nepăsătoare, aceeaşi faţetă destrămată în faţa ta.
Pentru că ...
...uneori ne dorim mai mult decât putem obţine
...luptăm şi credem în ceva ce nu există.
Pe o culme a platitudinii, a unui "ceva" cu nimic special clocotesc momente vechi şi acum fără farmec, fără nici un viitor, care agonizează înăbuşit fără să le ştie nimeni lacrimile, durerea şi deznădejdea ascunse sub un zâmbet confuz.
Pentru că ..
...merităm mult şi primim prea puţin.
Nu acum, în general.

Se que volveras, amor

Nana Mouskouri împreună cu altă voce minunată...

Perdoname

O altă voce de excepţie.... Nana Mouskouri

Je t'aime avec ma peau



Je t'aime avec ma peau

La liberté c'était ma vie
C'était aussi ma solitude
On s'est aimés je t'ai suivi
J'ai partagé tes habitudes
C'est difficile un grand amour
Il y a des heures d'incertitude
La jalousie nous tourne autour
Et j'ai perdu ma solitude

Je t'aime avec mon cœur
Je t'aime avec ma peau
Je t'aime avec ma peur
C'est vrai je t'aime trop
Je t'aime avec ma peine
Cachée au fond de moi
Je t'aime avec ma haine
Qu'un jour tu connaîtras
Je t'aime avec mon cœur
Je t'aime avec ma peau
Je t'aime avec ma peur
C'est vrai je t'aime trop
Le diable et le Bon Dieu
Peuvent dormir tranquilles
L'enfer c'est d'être deux
Et le ciel est fragile

Toi le bonheur t'ennuie déjà
Tu veux gagner d'autres batailles
Tu es déjà trop sûr de moi
L'amour n'est rien qu'un feu de paille
Tes yeux sont gris quand tu t'ennuie
Tu me regardes avec tendresse
Mais je dors seule avec la nuit
Et j'ai besoin de tes caresses.

Bat for Lashes

Ţarăncuţă, ţărăncuţă....

[marca Dan Spătaru]

Promisiuni de copii

Cine o va asculta mai mult de 10 ori, înţelege...

Sono inamoratto di ma moglie

Am descoperit "sosia" melodiei M-am indragostit numai de ea. Se numeşte Sono inamoratto di ma moglie, cântată de Gianni Nazzaro. Enjoy....


Giannia Nazzaro: Sono inamoratto di ma moglie



Ducu Bertzi: M-am indragostit numai de ea

vara trecuta

iar nouă veri de aş avea, le-aş da pe o vară în care ai fost a mea...


Parada gay

Sâmbătă Bucureştiul a fost martor al unui marş al homosexualilor. Parada a început la ora 17.00 şi a mers pe traseul Bulevardul Decebal, Piaţa Unirii, Piaţa Constituţiei, Parcul Izvor.

"A venit momentul ca homosexualii să fie vizibili, aşa cum sunt ei, oameni oarecare care se bucură de viata. Dacă vom deveni mai vizibili şi societatea va înţelege cine suntem cu adevarat şi că nu suntem un pericol la adresa lor", a declarat un manifestant gay.

Bine dar cu ce te încălzeşte pe tine că eşti vizibil? Mamele cărora le mor copiii prin spitale de ce nu ies pe stradă? Ele au cu siguranţă o poveste de spus. Nu fac din asta o sărbătoare naţională şi nici obiect de infatuare.

De ce vrei să fii vizibil?

Te face să te simţi mai fericit că îmi provoci mie sila când te văd îmbrăcat cu strampi coloraţi ca dracu, pensat şi epilat, creionat infect pe la ochi, cu peruci pe cap, cocoţat pe tocuri, dând lasciv din fund şi făcând gesturi lipsite de graţie?!

Te face fericit că mă strâmb la tine? Eşti caraghios de urât, meriţi să râd de tine, nici pe tocuri nu ştii să mergi. Te legeni ca frunza-n vânt.

Ce vrei tu să demonstrezi? Că ai drepturi la fel ca mine? Da, bineînţeles că ai dreptul să îţi baţi joc de viaţa ta cum îţi pofteşte inima.

Între timp, e dreptul meu să nu te accept şi să mi se facă silă de tine. Şi de toţi cei de teapa ta.

Oare un psihiatru nu ar putea rezolva problema?! Te sfătuiesc să încerci.

ciudatenii - rusul cu un copac in plamani

Chirurgii ruşi au găsit un pin de cinci centimetri în plămânul unui pacient, anunţă The Telegraph. Pacientul, Artyom Sidorkin, s-a plâns de dureri puternice în piept, spunând că, deseori, tuşea cu sânge. Doctorii erau convinşi că bărbatul suferă de cancer
pulmonar.
"Eram 100% convinşi. Am făcut raze X şi am descoperit ceva ce arăta exact ca o tumoare. Am văzut sute înainte, aşa că am decis să îl operăm", spune Vladimir Kamaşev, şeful echipei de chirurgi din oraşul Izhevsk. Însă, la verificarea ţesutului plămânului, chirurgul a descoperit un fir de conifer, înalt de cinci centrimetri.
După operaţie, pacientul şi-a revenit complet. "A fost foarte dureros. Dar, ca să fiu sincer, nu am simţit niciun obiect străin în corpul meu. Sunt mulţumit că nu am cancer", a spus Sidorkin, în vârstă de 28 de ani. Se pare că tânărul rus a tras pe nas o sămânţă de pin, iar aceasta a încolţit şi s-a dezvoltat în plămânul său.
Sursa: evz.ro

Oare ce s-a intamplat cu copacul?

Inima mea nu e intreaga daca nu esti tu

Cine-ti saruta genele-n somn?
Si cine-i acolo cand ingerii dorm?
Toate zanele bune sa te ocroteasca...
Toate florile campului sa te infloreasca...

Inima mea - e usoara,
Inima mea - parca zboara,
Inima mea - nu e intreaga
Daca nu esti tu.

Zambetul tau e tot ce imi doresc.
Si sufletul meu ti-l daruiesc.
Toate razele soarelui sa te cunoasca...
Toate apele cerului sa te-nveleasca...

Inima mea - e usoara,
Inima mea - parca zboara,
Inima mea - nu e intreaga
Daca nu esti tu.

Intr-o zi - am sa te duc printre nori la o margine de zori,
Intr-o zi - pamantu-al tau va fi, doar daca vei voi,
Intr-o zi - si stelele-or sa te sarute mii
Si iubirea tot a ta va fi doar daca vei dori.

Inima mea - e usoara,
Inima mea - parca zboara,
Inima mea - nu e intreaga
Daca nu esti tu.

Am ramas doar noi



Am ramas doar noi,
Desi in jur e-atata lume care
De-un milion de ori,
A ascultat povestea noastra trista,
Si s-a minunat
Ca inca nu s-a terminat,
Ca mainile se mai ating usor, in timp ce ochii nostri se privesc...
Am ramas doar noi...


Ei, care ne privesc,
Nu pot cuprinde-n mintea lor nimic
De ce mai stau si ma alint,
De ce zambesc si ma prefac ca inteleg
Cand spui cuvinte dulci,
De fapt nu inteleg nimic,
Tu vrei sa fugi de fapt,
Tu vrei sa se termine acum,
Iar eu incerc ca un nebun sa te opresc.

Ca un nebun incerc sa te opresc.

Stai, nu poti sa pleci asa
Stai, fara sa-mi lasi ceva
Stai, nu poti sa pleci asa
Esti tot ce mai am...
Esti tot ce mai am...

Insa daca vii,
Nu am sa-ti spun nimic, sa stii,
Din toate cele care ne-au mintit,
Nu am sa-ti spun nimic din cele care viata ne-au schimbat,
Si ne-au indepartat,
Increderea din noi s-a destramat pe veci,
Si am ajuns ca un nebun sa incerc sa te opresc, acum,
Ca un nebun ... Incerc sa te opresc...

Stai, nu poti sa pleci asa
Stai, fara sa-mi lasi ceva
Stai, nu poti sa pleci asa
Esti tot ce mai am...
Esti tot ce mai am...

Nimeni nu ne-a intrebat,
Cata vreme a trecut,
Fiecare separat,
In intreg nu am crezut,
Viata langa mine-a stat,
Langa tine-a inceput.

Ca un nebun te chem acum,
Ca un nebun te chem acum...

Stai, nu poti sa pleci asa
Stai, fara sa-mi lasi ceva
Stai, nu poti sa pleci asa

Esti tot ce mai am...
Esti tot ce mai am...

Ne vedem mereu
Si spunem lucruri care, fara voia noastra
Au murit demult.
La fel ca si povestea asta care a-nceput
Sa ne desparta in loc sa ne apropie!

Ooo...
Marca: Holograf.

Dor

Dor , foarte mult dor ....
de cel cărui îi e dor de ...
de doua scaune comuniste portocalii pe care stăm alături să ne plimbă pe aceeaşi rută bine cunoscută
de joaca inocentă de fiecare seară, înainte de culcare
de pielea catifelată şi adormită ascunsă prin vise şi aşternuturi calde
de sărutul de dimineaţă şi
Dor de mine şi de noi...

Harta online a monumentelor capitalei

Asociaţia Prietenii Muzeului Naţional de Istorie a României (APMNIR) a realizat o hartă a obiectivelor istorice din Bucureşti. Proiectul interactiv, denumit "Monumentele istorice din România", conţine aproximativ 19.800 de intrări, având la bază lista completă a punctelor clasa A şi B, excluzând siturile arheologice. Potrivit preşedintelui asociaţiei, David Chifiriuc, în Capitală există aproximativ 2.400 de monumente istorice. "E foarte important să popularizăm această listă. Sunt atât de multe monumente care nu sunt cunoscute, cele mai cunoscute să zicem că ar fi maxim zece la sută dintre acestea", a continuat reprezentantul APMNIR, citat de RTV. Harta online poate fi vizualizată pe site-ul asociaţiei, cei interesaţi de acest proiect putând, de asemenea, să participe la completarea tabloului vizual, prin postarea unor fotografii care nu se regăsesc în lista deja existentă.

Sursa: www.evz.ro

Pinkslips

Vă recomand cu plăcere următorul blog, al uneia mici şi frumoase foc.

Click pe PINKSLIPS.

Enjoy!

8 Martie

Femeia a fost făcută din coastă. Nu din picior ca să fie călcată. Nu din cap, să fie superioară. Ci dintr-o parte ca să fie egală. Lângă mână să fie de ajutor şi sub inimă să fie protejată şi iubită.

Dacă toţi băieţii de pe lume ar înţelege asta, toate fetele ar fi fericite.

La Mulţi Ani tuturor fetelor şi femeilor! Să fiţi fericite!

last night

I guess I have never been so disappointed in my life. I always belived in you, even though I did not show it all the time. I always loved the shape of your body between the soft sheets, the smell of hair, your smile and everything you have. I always tought I did not love you enough, that I could do things better...
And I was the most disappointed person in the world, when I realised you smile was fake, your love was fade.
I guess I did not cry inside more than I did last night.
I did not feel myself so empty, so lost, so alone.
I am too ugly for you. I have nothing special, I know it and I see it. You want to have a model. Well, than go and look for it. Don't look behind. Don't even care that I might suffer. Go and be happy. You can not be happy with me. I am not what you want. You want more. Go.

Une histoire d'amour

Une histoire d'amour
Où chaque jour devient pour nous le dernier jour
Où on peut dire à demain à son amour
Et, qu'on est là, tout près de lui a regardé
Mourir sa vie
Une histoire d'amour
Où, pour nous deux, le mot toujours semblait trop court
Tu vois pourtant nous n'avons plus beaucoup le temps
Non mon amour tu ne dois pas, il ne faut pas
Pleurer sur moi
Ne me dis pas adieu
Je vais fermer les yeux
Viens près de moi
Et prends-moi dans tes bras
Restons ensemble
Serre-moi fort
Tu vois il me semble
Que ma vie s'endort
Dis-moi je t'aime
Une histoire d'amour
C'est la chanson de l'océan, les nuits d'été
Un souvenir qui va durer l'éternité
Pour moi ce soir la vie s'en va mais notre amour
Ne finis pas
Une histoire d'amour
Ça ne peut pas vraiment mourir en un seul jour
Ne reste pas le cœur en deuil à vivre seul
Il te faudra voir d'autres ciels, d'autres soleils
Ne pleure pas

Perioada de aur

Se spune că fiecare are propria perioadă de aur. Pentru unii e adolescenţa, vârsta a doua, bătrâneţea... pentru mine a fost copilăria. Am fost un copil crescut la gura sobei, adormind între bunica şi bunicu. Mamaia mă legăna pe mână până o durea mâna sau până - în cel mai fericit caz - adormeam eu. Dacă rămâneam trează, se juca tataia cu mine. Mereu acelaşi joc. Ne jucam de-a ghiciu. Sau îmi spunea acelaşi basm. Un basm pe care l-am căutat în toate cărţile de poveşti posibile. Un basm care mi-a plăcut enorm. Pe care îl pot reproduce oricând şi oricui.

Am fost un copil răsfaţat şi în acelaşi timp responsabil. Aveam grijă singură de pui şi de raţe când bunicii erau plecaţi la câmp. Stătea cu castronul între picioare în mijlocul puilor şi le dădeam să mănânce doar din mână. Îmi prăjeam singură brânză pe reşou, într-o cratiţă mică, verde închis, până se întindea şi se făcea cauciuc. Prăjeam singură ouă şi le mâncam cu turte.

Am fost un copil iubit nespus, educat cu răbdare. Un copil care mânca mămăligă pe sub masa lu' Muma Cioană. Care stătea cocoţat în vişinul de la poartă şi care fugea la baltă zi de zi când bunicii dormeau somnul de prânz.

Am avut un bunic minunat. Un om bun şi frumos. Cu dinţi mici şi îngălbeniţi de vreme şi tutun. Cu păr bucle, grizonat. Cu braţe puternice de miner. Un bunic care mă striga Andruşcă meu. Niciodată Alexandra, nici Alex, nici Ale... Numai Andruşcă meu. Un bunic care îmi spunea poveşti şi îmi recita poezii de vitejie ţinându-mă pe genunchi. Un bunic care suna claxonu apăsând uşor pe vârful nasului meu mic. Un bunic care venea cu mine până la cel mai îndepărtat magazin să-mi iau eu biscuiţi. Un bunic care îmi aducea lubeniţe de la bostănăria din pădure şi care mergea kilometri pe jos până la câmp să-mi aducă porumb fiert. Un bunic care mi-a colorat copilăria cu bunătate, cu discreţie, cu dragoste. Un bunic care m-a iubit aşa de mult încât îmi voi aminti şi la 70 de ani ochii lui negri şi zâmbetul blând.

Am fost un copil fericit.

cine plăteşte pe cine?

Cu toţii ştim ce poame acre sunt unii angajatori. De ce?
  1. Nu vor să te plătească
  2. Nu vor contract
  3. Îţi fac carte de muncă pe două ore (nu pe 10,12, 14 cât lucrezi tu)
  4. Ore suplimentare plătite când 'or prinde porcii aripi
  5. Te cheamă la serviciu şi în week end
  6. Nu vor să-ţi dea concediu de studii, deşi tu ai licenţă/disertaţie
  7. ... continuaţi voi că sigur găsiţi motive suficiente.

Trecând peste aceste aspecte, e culmea tupeului să pui pe un site de job-uri un anunt în care ţi se promite un job uşor şi plătit regeşte (există aşa ceva?!), pe care să îl poţi face de acasă, dar pentru înscriere candidatul trebuie să trimită un mesaj cu 1 EURO fără TVA la un anume număr, etc., etc..

Hai, am trecut deja de faza cu firmele fantomă care cer bani de la candidaţi pentru training-ul dinaintea angajării. (Sper că nu mai sunt tineri care mai pică în plasă.)

Dar în halu ăsta de nesimţire să fi ajuns societatea încât să momeşti candidaţii cu job-uri mirifice la accederea cărora candidatul trebuie să plătească? Păi cine plăteşte pe cine? Candidatul pe angajator?!

Aici intervine şi regula de bun simţ a celor care dezvoltă aceste site-uri, care pe lângă admiterea acestor condiţii de angajare din partea angajatorilor, mai fac şi altele mai violet. Păi bine băi, dobitocilor de ce le permiteţi băi unora să pună anunţuri CONFIDENŢIALE? E de bun simţ să ştiu şi eu la cine aplic. Dacă ei nu au bun simţ, hai să îi învăţăm noi ce înseamnă să aibă. Unde vă e spiritul civic? Unde vă e respectul? Aveţi o datorie faţă de noi.

Ei, da... datoria voastră e să emiteţi factura. Altceva mai ştiţi?

[Ia priviti colea: http://www.myjob.ro/locuri-de-munca/417460/operator-introducere-validare-date.html ]

Scrisoare către un necunoscut

Dragă,
Da, ştiu că nu mă cunoşti. Nici eu pe tine. Stai liniştit. Cel puţin din acest punct de vedere plecăm din acelaşi punct. Voiam doar să mă desfăşor în faţa cuiva. De ce nu doar în faţa mea? Ei bine, pentru că oamenii se simt mai bine când au un suflet - fie el şi imaginar - care îi ascultă. Aveam un pisoi, mă confesam adesea lui. Nu îl mai am. L-am dus la ţară. Voia să fie liber. Era rebel şi zburdalnic. O, Doamne, mi-aş fi dorit să am voinţa lui, pofta lui de viaţă.
Nu am nimic să-ţi spun. Nici că mi-e cald, nici că mi-e bine sau rău. Nu îţi imagina că sunt tristă. Nu sunt, deşi par. Ar fi absurd să spun asta când întotdeaua încerc să râd. Da, chiar râd. Mi se zicea odată râsu.
Nu aştept răspuns. Nu aştept niciodată nimic. Nu am crezut niciodată că mi se cuvine atenţie. Şi chiar dacă am gândit vreodată, mi s-a făcut ruşine. Am căscat ochii mari în faţa oglinzii albastre din baie şi mi s-a făcut ruşine. Nu pot să cer nimic pentru mine. Nu merit. Tu nu poţi fi decât de acord cu asta.

pentru tine

U

B

E


Q

"Intoarcerea fiului risipitor"

"Fericirea o întâlneşti într-o zi, dintr-o dată, când nu mai aveai nici o speranţă. Atunci se deschid orizonturi noi, e ca un glas care strigă: Iat-o! [...] Nu au nevoie să se explice, se ghicesc unul pe altul. În sfârşit comoara pe care ai căutat-o atât de mult timp, e acolo, în faţa ta, străluceşte, scânteiază! Şi totuşi te mai îndoieşti, nu-ţi vine a crede, rămâi orbit ca şi cum ai ieşi de la întuneric la lumină."

Ştiu că e un citat al vreunui autor străin. Pentru mine însă va rămâne mereu un citat dintr-o scrisoare a fiului risipitor care s-a întors. Un moment pe care l-am aşteptat atât de mult încât nu credeam că va mai veni vreodată.

E acolo. Iat-o! O bucăţică doar. E o fericire pe care nu mi-o pot recunoaşte nici mie de teamă să nu o pierd. . .

Fii discret, dacă afli. . . Cineva mi-o poate fura. . . Avea dreptate Iona, nu vorbiţi tare că speriaţi peştii.

Leo



Cuvinte nespuse


Am atâtea diverse şi mărunte lucruri să îţi spun. Despre cum respir noaptea, despre cât de întunecat e întunericul, despre cât de negru e motanu meu cel negru, despre fiecare secundă care trece departe de tine. Despre cât de fericită sunt că suntem aici, acum, azi, în fiecare zi la fel de frumoşi, la fel de bucuroşi, la fel de îndrăgostiţi, mai siguri ca niciodată, mai pregătiţi pe fiecare zi. Pentru că în zâmbetul tău mă văd pe mine, pentru că în braţele tale îmi simt inima că bate.

Un an... şi câteva zile.

Spaţiul Hilbert

Viaţa mea e un spaţiu complex care se mişcă simultan în mai multe dimensiuni, pendulând între mai multe roluri sau performând mai multe deodată. Enumăr aici câteva dintre ele: copil, fiică, iubită, angajată, prietenă, vecină, etc. În fiecare moment al vieţii sunt una dintre aceste dimensiuni şi încă multe altele al căror nume nu îl cunosc încă sau care nu sunt încă definite.
Trăiesc într-un paţiu cu posibilităţi infinite de combinaţii şi interşanjări. Un spaţiu a-matematic unde 1+1 poate genera emoţii, iubiri, îndoieli, speranţe, dorinţe ... nu doar o simplă, fadă cifră 2.

RATB

Ce înseamnă ratb?

  • şoferi nervoşi, care nu adoptă calitatea de şofer onest, răbdător şi calm
  • şoferi nervoşi care demarează a necaz imediat după ce s-au închis uşile sau chiar cu uşile deschise dacă maşina îi permite acest lucru
  • şoferi frustraţi care închid uşa în nasul călătorilor care tocmai puneau piciorul în autobuz să se urce
  • maşini infecte; pe exterior singura apă pe care o văd este aceea de la ploaie, iar pe interior nămolul apos de pe picioarele călătorilor
  • trasee IDIOATE de-a dreptul. De ce să faci o buclă cronofagă doar pentru o staţie care se află cu 100 m mai înainte de alta?!
  • un preţ al biletului, care NU se regăseşte în calitatea serviciilor oferite de ratb

Şi lista poate continua...

Emil Boc is a lady.... not a man

Aveţi vreo îndoială că eşti o doamnă? Să vedem ce mai ziceţi după ce vedeţi poza de mai jos...

Emotii de iarna

De ce emoţii? Pentru că e incomparabilă căldura soarelui cu braţele care mă alină, care mă încolăcesc cu drag şi dragoste şoptind o promisiune de iubire veşnică, un gând de zăpadă moale şi pufoasă. Pentru că se apropie ziua când facem cifra rotundă. O rostogolim prin zăpadă ca pe bulgăre şi o facem mare, mare de 1 ( un ) an, sau şi mai precis de
12 luni
366 de zile
8784 de ore
527.040 minute
31.622.400 de secunde
petrecute împreună, iubindu-ne pe toate limbile posibile. Şi toate aceste pentru simplul şi inocentul motiv că:
Je t'aime...
Ich liebe dich...
I love you...
Ik hou van je...

Porcule!

Explicaţia asocierilor din categoria "- Porcule!":

" Cuvântul porc nu seamănă nici cu un porc, nici cu Noriega, nici cu Ceauşescu; cu toate acestea însă, pe baza unei analogii stabilite cultural între obişnuinţele fizice ale porcului şi obişnuinţele morale ale dictatorilor, pot să folosesc cuvântul porc pentru a mă referi la gentilomii mai sus menţionaţi."

Umberto Eco: Interpretare şi suprainterpretare, Editura Pontica, Constanta, 2004.

Hai să mâncăm coada la motan!

Întotdeauna mi-a plăcut împodobirea bradului de Crăciun. Să pun bezele, instalatii, lanţisoare si toate parascoveniile in bradul meu mic, artificial.
Si hopa ţopa, mi-a venit o idee. Aceea de a face eu singură briz briz -uri speciale sa le pun în pomul de Craciun. Adică să fac nişte bănuţi de ciocolată sau turtiţe de jeleuri (diverse arome), ambalaţi frumos în hârtie foşnitoare, pe care să fie imprimate chipurile celor dragi. ( O sa atasey si poze cand le voi avea, adica în cateva zile ).
Mama
Tata
Sora
Fratele
Pisicu / coada pisicului
Căţelul
Purcelul
Papagalul
Sau toţi papagalii din casă :p

Bănuţii de ciocolată o să îi fac chiar EU, doar de-aia sunt o mică gospodină si miros tot timpul a mâncare bună şi delicioasă, de îţi lasă gura apă.
Dacă vreţi aşa ceva, anunţaţi-mă din timp. Îmi trimite-ţi pozele pe care le doriţi imprimate si numărul de bucăţi.
Pentru intrebari si raspunsuri... copiidepoveste@yahoo.com vă stă la dispoziţie.
Preţ: 1.5 lei una bucată.

Şi ştiţi ceva? Premiez lucrul în echipă! Adică?... cine se dovedeşte abil să facă echipă de 100 de bănuţi, primeşte un discount de 15%.

Nota bene: împachetările sun forma de cadou, transportul ( dacă e cazul ) şi alte chestii adiacente nu sunt incluse în preţ.


Vă aştept!!

Tom si Jerry

M-am intors dupa indelungi cautari dupa parola... Este tare ciudat sa iti uiti parola, pe care - de altfel - o folosesti cam peste tot.
Oricum, acest post este dedicat lui Jerry al meu de acasa...

Tom si Jerry in Soricelul invizibil ( click pt vizualizare ).

marturie de iubire

El şi ea proaspăt căsătoriţi. El nu o lăsa pe ea să doarmă vreodată cu spatele la el. Fiindca ea amorţea uneori dormind numai pe aceeaşi parte, schimbau locurile în pat pentru ca stând şi pe cealaltă parte să fie tot cu faţa la el.

El şi ea, necăsătoriţi, fiind totuşi de mult timp împreună. Lui îi bătea întotdeauna inima alert când se revedeau după o absenţă îndelungată. Ei îi înflorea tot timpul un zâmbet pe buze când răvaşul mesager venea cu-n gând de la el.


o viaţă

“Nu exista viata mai pustie decat una care n-a iubit nimic, stiind ca intr-o zi va pierde totul.” - Mitologii subiective

Ce zici de o lume fara iubire, o lume lipsita de pasiune, vise si curajul de a le transforma in realitati … o lume a ratiunii, o lume fara sentimente, trairi si emotii ? E greu si de imaginat o astfel de viata, iar cu siguranta ar fi greu sa ii gasesti un rost. Caci viata capata sens doar prin ceea ce iubim, prin lucrurile si clipele pe care le pretuim, prin pasiunile noastre ; prin amintirile lasat de toate acestea si prin speranta de a le intalni din nou.

Clipele capata viata atunci cand pui atat de multa pasiune in ceea ce faci incat ai impresia ca totul se invarte in jurul visului tau, iar viata capata sens atunci cand iubirea pune stapanire pe fiecare minut al ei, timpul pare a se fi condensat, iar sufletului tau ii este frica ca nu va avea destul timp pentru a iubi.

O viata in care nu ai sarit in sus de bucurie, o viata in care nu te-ai poticnit in lacrimi de durere ca apoi sa plangi de fericire, e doar un drum intre nastere si moarte. Dar, o viata in care ai spus cel putin o data ” voiam sa inteleg lumea cu inima mea” , in care ai simtit emotia de a castiga si dezamagirea de a pierde, e mai mult decat un simplu drum, e o aventura, e o cale presarata cu zambete si lacrimi, e emotie, iubire si pasiune … e viata.




Asociatia de puf

Poliţia română încurajează delicvenţa

Indivizii X, Y, Z intră pe poprietatea lui T, într-o noapte de sâmbătă când se întorceau de la discotecă. Rup mesele şi scaunele din curtea lui T. Apoi fug de la locul faptei. Între timp nepoţii lui T ajung la locul incidentului, trezesc proprietarul, îl înştiinţează de ce s-a întâmplat şi pleacă cu maşina pe urmele nebunilor. Îi prind şi-i duc la poliţie. La poliţie NIMENI. Îi aduc înapoi în sat şi stau de vorbă. Individul X recunoaşte fapta şi se oferă să plătească contravaloarea pagubei pentru a nu se ajunge la poliţie. Ceilalţi doi indivizi Y şi Z, urlă în gura mare că ei nu au făcut nimic şi pleacă furioşi, trântind uşi, porţi, scaune. După vreo oră de discuţii, pleacă şi individul X.

A doua zi T se duce acasă la părinţii scăpaţilor în lucernă, rezultatul pseudo-discuţiei: ZERO.

A treia zi, indivizii X, Y, Z se duc cu plângere la poliţie că T i-a sechestrat şi bătut.
T, la rândul lui, se duce cu plângere că indivizii i-au distrus bunurile.

Poliţia ce face?
Face dosar penal lui T pentru sechestrare de persoană şi privare de libertate...

Cuvintele uitate ale admiraţiei

Cuvintele uitate ale admiraţiei este o campanie lansată în Polonia in noaptea de 31 iulie – 1 august 2008 şi are ca scop reabilitarea imaginii României în ochii polonezilor. Timp de o lună autobuzele din Gdansk ce circulă pe o rută centrală vor fi imprimate cu chipurile unor personalităţi ale istoriei şi ale culturii poloneze însoţite de cuvinte admirative exprimate la adresa românilor. De exemplu, vor fi citate personalităţi precum Papa Ioan Paul al II-lea, mareşalul Józef Piłsudski, poetul Julian Tuwim şi scriitoarea Kazimiera Iłłakowiczówna. Cea mai semnificativă părere este cea a poetului Julian Tuwim: „Dacă-i vorba de bani, e mai sigur să-mi stea în buzunare, dacă vine vorba de alianţe, atunci să le facem cu românii.”

Campania „Cuvintele uitate ale admiraţiei” doreşte a cizela reputaţia ambiguă, spre negativă, pe care România şi românii o au încă în anumite medii poloneze. Se încearcă astfel a se crea o atitudine favorabilă faţă de România, români şi cultura română în rîndul publicului polonez.

Prima lansare a campaniei a avut loc în decembrie 2007, iar in februarie 2008 a fost replicată şi în Cracovia, datorită succesului obţinut în Gdansk.

tristeţe

Ne pierdem pe undeva prin buruienile tăcerii... N-aş putea spune ce e... Oare pentru că nu e nimic?

I have always wanted you, my dear

Since the begining of time
Since I heard you laugh...

I was too young, you were much younger
We were afraid of each other' hunger

I knew you before I knew myself

You were too close for comfort
You were too farout to reach
You walked away, I should have held you
Would you have stayed for me to tell you?

Years go by in a matter of days
And though we go our separate ways
I never stop dreaming of you
I have always wanted you

If I could live it all again
I'd never let it end, I'd still be with you
Oh God, I miss you


Years go by in a matter of days
And though we go our separate ways
I never stop dreaming of you
I have always WANTED you....

metastaze

Nu'mi vin decât idei şi cuvinte aiurea: troieni umani, certuri cu frecvenţă de câteva zile, stres, luptă, de neînţeles şi, în final, indiferenţă. Stau pe o margine a firii şi privesc hăul de jos. Sunt curioasă cum doi prieteni sunt, de fapt, nişte străini unul pentru celălalt.
Descoperim în noi pe fiecare zi o doză de încăpăţânare care depăşeşte cu mult toleranţa, şi un orgoliu prea mare să'l pot compara cu ceva. Facem generalizări aiurea, ne certăm pe ce nu s'a întâmplat deja, ne tratăm cu sictir, ne plângem şi apoi ne supărăm că suntem perfecţionişti. În definitiv, perfecţionismul e un fel de a fi. Îţi iese sau nu, nu asta e problema. Nu discuţi în termeni de eficienţă sau de procent: cât la sută din ce am zis că fac, a ieşit? NU! Perfecţionismul e un mod a trăi viaţa şi fiecare clipă, cu momente de maxim şi de minim. Miza nu este să'ţi iasă totul mereu excelent. Dar în momentele când e esenţial să fie totul cât mai aproape de cel mai înalt punct de mulţumire, atunci chiar trebuie să croieşti totul după ceea ce vrei. De'ar înţelege toţi că perfecţioniştii nu vor să trăiască cum o dă Domnul... ci aşa cum vor ei să trăiască.

PS1: dacă vreau să fiu cu tine 12 ore în plus înseamnă că sunt perfecţionistă?
PS2: de ce vrei să ai dreptate împotriva mea? împotriva noastră? Când noi nu vom mai fi, dreptatea ţi se va juca prin păr probabil....

PS3: aici plouă, e frig şi e vânt. E singurătate şi multe buruieni. dar te iubesc.

sufletu lu' mama [2]

te duci?

Te duci şi-am înţeles prea bine să nu mă ţin de pasul tău. Unde te duci? Ai să mai vii?
Au crescut buruienile tăcerii între noi . . . Şi nu recunoşti şi spui că totul este ca mai înainte. Atunci nici înainte n-a fost nimic?
Te caut inutil, te-ai închis într-un ochi străin...

Chiar dacă...

Chiar daca


N-o mai vezi zambind...
Chiar daca....
Chiar daca n-o mai simti venind
Chiar daca...
Chiar daca nu-ntelegi cum s-a-ntamplat..
Chiar daca...
Nu-i mai poti vorbi,chiar daca
Chiar daca n-o poti intalni
chiar daca....
Chiar daca toata lumea e-ntre voi
Chiar daca el nu-i vinovat
Chiar daca stii si n-ai uitat
Chiar daca lumea s-a-mpartit stupid
la doi
Chiar daca viata v-a speriat
Chiar daca stii,el n-a uitat
Si telefonul suna
Suna mereu....

Ce mult te-a iubit! Ce mult te-a iubit...
Cat te-a iubit de mult
Ce mult te-a iubit
Cat te-a iubit de mult

Chiar daca nu te vede chiar daca
Chiar daca nu mai crede chiar daca
Chiar daca nu mai stie unde esti....
Chiar daca....
O mai vezi trecand.....
Chiar daca
La brat cu sotul ei mergand... chiar daca
Din cand in cand priveste inapoi

Ce mult te-a iubit! Ce mult te-a iubit...
Cat te-a iubit de mult
Ce mult te-a iubit
Cat te-a iubi¯t de mult

salut!

Salut, c'est encore moi!
Salut, comment tu vas?
Le temps m'a paru très long
Loin de la maison j'ai pensé à toi

Tu sais, j'ai beaucoup changé
Je m'étais fait des idées
Sur toi, sur moi, sur nous

Tu n'as plus rien à me dire
Je ne suis qu'un souvenir
Peut-être pas trop mauvais
Mais jamais plus je ne te dirai:

Il était une fois nous deux

60 earth hours


29 martie, ora 20.

TE RUGĂM SĂ NU NE VIZITEZI SITE-URILE !!

De altfel, te rugam sa stingi toate luminile pentru o ora si sa vezi ca poti face diferenta in lupta impotriva incalzirii globale.

Anul trecut, mai mult de 2 milioane din locuitorii din Sydney s-au alăturat Orei Pământului stingând lumina, închizând electronicele/electrocasnicele şi savurând o ora de întuneric liniştitor.

The Herald a comparat aceasta acţiune cu scoaterea a 48.613 maşini de pe strada timp de o oră.

Pământul în mâinile noastre ....

Earth from above

http://www.yannarthusbertrand.com/

Un proiect realizat de Yann Arthurs-Bertrand... Fotografii din spaţiu ...

lightning could strike

There's not an ounce of excitement, not a whisper of a thrill. This relationship has all the passion of a pair of tick mice. I want you to get swept away out there. I want you to levitate. I want you to sing with rapture and dance like a dervish...Yeah be deliriously happy or at least leave yourself open to be. I know it's a cornball thing, but love is passion, obsession, something you can't live without. I say, fall head over heels, find someone you can love like crazy and who'll love you the same way back. How do you find him? Well, you forget your head and you listen to your heart. The truth is, there's no sense living your life without this. To make the journey and not fall deeply in love, well, you haven't lived a life at all. But you have to try, because if you haven't tried, you haven't lived. Stay open. Who knows, lightening could strike!

( Meet Joe Black... )


Jocul de-a noi şi amintirea


Jocul

Mai am o scoică şi câteva
pietre,
cum să clădesc din ele o mare
şi-un ţărm unde să stau pe nisip
şi cum să mă conving că am fost pe un asemenea ţărm
urmărind fericit o pasăre
care acum nu mă mai lasă să dorm?
O scoică şi câteva pietre
şi un nume ciudat
pe care nu-l înţelege nimeni
şi speranţa mea de-a ajunge
să nu-l mai înţeleg nici eu într-o zi.
Sărbătoarea s-a terminat,
îmi aştept pedeapsa lângă tribunele goale,
dar eu am văzut arzând la amiază un nor
şi-am auzit cântecul care îngenunchea caii sălbatici,
îşi spun, ţărmul acela nu-i simplă poveste,
eu am văzut norul şi-am ascultat cântecul
şi înainte de a mă învinge
soarele m-a făcut fericit.

Octavian Paler